Pozițiile 10 - 6 pe demodaveche.ro

5. Guma de mestecat

4. Semințele

Despre seminețe s-a scris mult și s-a făcut multă caterincă... eu voi vorbi serios. Nu-mi mai plac semințele de când s-au introdus in ambalaje colorate și se vând in magazine, cam tot de când nu le mai ciordesc de pe câmp, să le coc in cuptorul de acasă. Deci să tot fie vreo 20-25 de ani.

Semințele ambalate sunt de toată jena... fade, tari, prea sărate, râncede. Culmea, noi un popor de sămânțari, dintr-o țară unde pumnul de semințe era moneda de schimb,

Au trecut vremurile când impărțeam sandvisurile luate de acasă in drum spre stadioanele din țară, păstrând astfel banii pentru berei... Acum, ca oameni serioși, când e timp, ne oprim la scurte plimbări prin orașele din drum și la prânzuri in cârciumi bune, un adevărat turism fotbalistic.

Toamna asta, după o scurtă plimbare prin centrul Sibiului pustiit de un vânt ce aducea a iarnă, ne-am aciuat, la recomandarea unor prieteni, intr-un restaurant de lângă Piața Mare, Hermania, cu specific săsesc, in clădirea vechii filarmonici.

V-am prezentat incă de la zero cum se fac porcăriile in casă, e timpul să vedem și rezultatul final. Vă reamintesc că imediat după sacrificarea porcului și pomana dânsului, am păstrat câte ceva din el și le-am afumat, pentru a avea ce consuma in timpul in care am băgat "greutățile" in butoi la saramură, să stea vreo 2 săptămâni.

Intre timp le-am scos de la saramură și le-am dat și pe dânsele la fum, in

Am văzut zilele astea o frântură dintr-o emisiune, culinară se pare, care nu mă atrage, probabil și din cauza personajelor care sunt invitate. Oricum, emisiunile culinare românești au fost mereu slabe, afară desigur, de emisiunile regretatului Radu Anton Roman.

Un puști care ne e client de 2 ani, de când nici nu ajungea la tejghea, s-a apucat de magie pe fugă. Are talent și nu-l eclipsează nici clientele pierdute de noi din finalul filmulețului.

După tăierea și tradiționala pomană a porcului, românul se apucă de treburile serioase... jumări, sarmale, cârnați, piftie, untura, osânza, lebăr, caltaboș, tobă, șunculițe, rasol, jambon, costițe, etc. Totul se folosește de la porc, absolut nimic nu se aruncă. Din osânză se făcea săpun, amestecând-o in cazan cu sodă caustică, până și copitele erau date la câini, așa fierbinți când descălțai porcul. Chiar și bășica (vezica) o foloseam, o umpleam pe loc cu rumeguș și incingeam repede o miuță cu ea, până o făceam ferfeniță.

Pentru noi, care luăm numai carne proaspătă de pui, zilnic, prețul de achiziție e foarte important. Ca la orice firmă, cel mai important este discountul făcut de furnizor, in funcție de cantitatea comandată. Un client bun ar trebui să merite un discount bun, pentru că fără el, e greu de stat deasupra liniei de plutire in vremurile astea tulburi.

Cum să nu tratezi clienții

Ca să ințelegeți ce fel de client eram pentru furnizorul nostru de carne proaspătă, să vă spun că poate doar unul singur din oraș era mai important

Probabil cea mai celebră mâncare tradițională românească, pomana porcului, nu are farmec in restaurante sau la evenimente fade, ci doar legată de tăierea porcului, in propria ogradă, alături de sfânta familie.

Pomana porcului se face doar după tranșarea porcului, după ce toată lumea s-a aburit cu ceva țuică bine coaptă și colăcei de șorici, prospăt jupuit de pe porc și tăvălit prin sare.

Se taie din porc bucățele de carne, din toate părțile dânsului...