De dorul ei si in ciuda caniculei, unchiul meu a adus la iarba verde, ce are el mai de pret pus la pastrare de iarna trecuta... costița afumată si lebăr. Făcute de el in casă... O să ne mai intâlnim cu bunătățile unchiului meu pe aici!

Le-am anturat cu niște ceapă, usturoi crud și castraveți murați, iar pentru a domoli gustul sarbatorilor de iarna, am tras aproape si o branză proaspătă de vaci, foarte puțin sărată, de se topea pe limbă. Nu putea lipsi pâinea, in cazul de față, pâine neagră de Zărnești... ceva deosebit! Sfat... renunțați la păinea albă, n-are niciun gust in comparație cu cea neagră, care acum se găsește peste tot și in diferite feluri!

E gustarea rapidă, nelipsită din casele românilor pe timp de iarnă... Bănuiesc că știți clar cu ce merge asta! Dacă vara nu aveți o tărie românească la indemână, udați-o inainte cu pahare mari de cocteiluri răcoritoare... Noi le-am stins greutatea cu halbe de coniac cu cola și multă gheață și lămâie.

Și ceva cu adevărat de sezon... de sfârșit de vară! Din bucătăria mamei... iahnie de fasole cu ardei copți! Un gust fantastic au ardeii aștia copți, iar sosul lor iți vine să-l bei cu cana. Am pregătit stomacul inainte cu niște vișinată proaspăt făcută de tata, din puținele vișine care s-au făcut in curte in anul ăsta tare neprielnic pentru legume și fructe.

Românul incă nu s-a convins de minunatul gust al ciupercilor, și fie că le consideră prea scumpe pentru buzunarul său, fie că are incă impresia ca dacă nu guiță nu e de mâncare... le evită cu indârjire, deși in alte tări se consumă in draci, in mii de feluri de mâncăruri. Pot inlocui foarte lejer carnea, dacă urmezi un regim alimentar sau dacă ții post.

As spune ca mîncarea cea mai gustoasă este cea mâncată cu frică, cum viața cea mai frumoasă este cea trăită la limită... E cel puțin interesant să mănânci ceva excelent de bun, cum sunt ciupercile pe grătar, și să te gândești ca e posibil chiar să te omoare. In ultimii ani, nici macar cele mai cunoscute specii de ciuperci comentibile nu mai sunt sigure, din cauza climei sau din cauza lui Băsescu... asta chiar nu contează. Nu se mai omoară lumea să le caute prin pădure, riscând să nimerească ceva otrăvitor, când se găsesc peste tot in comerț. Dacă vă apucați să le căutați prin pădure, bazați-vă pe cineva care le cunoaște bine, dar nu din cărți, ci din ani de culesc și consum.

Ciupercile crescute in sălbăticie sunt infinit mai gustoase decât cele crescute forțat in beciuri și sere... Am pus și eu mâna pe o pungă mare și nu am indrăznit să le fac felul decăt după ce m-am asigurat că sunt culese de cineva care știe cu ce se mănâncă, vorba aia... Nu m-am aruncat să le gătesc pe toate, de frică, desigur, așa că am aruncat la repezeală câteva pe un grătar aflat la apusul carierei.  Pe vremuri, cand nici grătare nu erau, se frigeau pe o tablă, cu sare, direct pe jar.

Mă gândeam să mănânc puține, să văd dacă mor, apoi să le fac felul și la restul. Dacă muream, nu mai mâncam in viața mea, pe cuvânt! Pe vremuri unii dădeau la câine cu o oră inainte să le mănânce și dacă pățea animalul ceva, stăteai nemâncat, ce să faci... Sau dacă iți era rău după ele, dădeai și la câine, să vezi dacă ii e și lui rău... să fii sigur că e de la ciuperci. E de bun simț să-ți știi intotdeauna cauza morții. Face bine la moral acolo Sus.

Le-am dat inainte niște sare, dar atenție, nu exagerați ca mine, că ele sunt mari când sunt crude, dar conțin foarte multă apă care se va evapora și vor deveni mici. Iar sarea nu dispare de acolo... Am uns grătarul cu grăsime congelată, pusă la păstrat incă din iarnă, pentru astfel de ocazii. S-au făcut repede și le-am scos pe un platou, le-am dat și piper și le-am ornat cu o crenguță de cimbru din gradina alor mei.

Puteți să le "ungeți" cu unt, ulei de măsline, afumătură, cașcaval, sau altceva, dar mi se pare mai potrivit asta pentru cele din comerț făcute la cuptor. Eu am "folosit" ciupercile sălbatice ca garnitură lângă un grătar de porc și cartofi prajiți... simple, să simt gustul de pădure! Deși par uscate, sunt foarte suculente. N-am murit, nu mi-a fost rău, așa că am dat restul cipercilor pe mâna bunicii, să le facă tocănță pentru azi.

Păstrăvul e un pește extrem de gustos, bate spre somon, și pentru că este peste de ape curgătoare și limpezi... nici nu are mirosul ăla "de pește", care poate ține la dinstanță gurmanzii mai mofturoși.

Cel mai bun pește este cel prins de tine insuți, iar ca să nu ne complicăm, că asta e ideea site-ului, să admintem ca păstravul cel mai ușor de prins este... la păstravărie. Fără chinul sau plăcerea de a pescui... Păstravăria e un fel de bordel... stai la coadă, ți se dau uneltele, iți alegi locul și captura, o ințepi, o pupi, ii faci poză și la final plătești. Am fost și noi la Albota in Făgărș, am luat repede vreo 10-12 bucăți, fără pupături, dar cu 22 lei/kg. Am prins și două bucățele pe râu, pe Bâlea, in sălbăticie. Nu cresc așa mari ca la păstrăvărie, dar au icrele mai mari și sunt mult mai gustoși. E ca o comparație intre puii de curte și cei de avicola.

Cel mai usor de gătit peștele este pe grătar. E greu să dai greș... Doar să respecți căteva sfaturi. Il eviscerezi atent, culegând icrele, pe care le poți congela și găti altă dată... și nu-i tai nimic, nici cap, nici coadă, nici mâini, nici picioare. Nu e nevoie să fie curațat ca alte specii, dar dacă nu aveți o bucată de grăsime să ungeți grătarul, dați-l prin ulei un pic, să nu se lipească de grătar. Nu trebuie pierdută nici măcar pielea!

Dacă e pește mare, crestează-i 3-4 tăieturi nu prea adânci, să se coacă tot in același timp și dă-i sare și piper. In primul rând jarul trebuie să fie puternic, iar peștele lăsat pe grătar pănă se dezlipește singur. Asta se va intampla repede. Vei știi când este făcut dacă se desface ușor de pe grătar... Incearcă de câteva ori, să nu cumva să dai in extrema cealaltă și să-l arzi, că n-ai făcut nimic. Atenție: dacă nu se desface ușor de pe grătar, inseamnă că nu e incă făcut, așa că nu insista... se va rupe și va fi păcat de el. E suficient să-l intorci doar de două ori, să nu se șifoneze... folosind ceva mai lat, nu furculița.

Eu l-am așezat pe cetină de brad, poate ar fi trebuit mai multă, că ii dă un gust interesant. N-am vrut să exagerez, mi-era să nu se sperie mesenii., dar au fost incăntați. Păstrăvul in cetina de brad este chiar o metodă des intalnită de a găti... Puteți chiar acoperi peștele pe grătar cu cetină de brad, fumul astfel degajat dându-i o aromă excelentă.

Pe platou am ornat cu ceva felii de lămâi, dar merită zeamă de lămâie din plin, păcat că nu am avut. Se poate presăra și pătrunjel tocat. Noi l-am servit cu mujdei și mămăligă, iar carnea a fost din belșug... dulce și ușor de separat de oase. Tre să-i dai să inoate după aia... Vin alb neapărat!

Imi aduc aminte de copilarie, cand cutreieram gârla și câmpurile cu băieții, intârziind până după miezul nopții. Furam porum din grădinile vecinilor mai înstăriți și il coceam la nelipsitul foc de fiecare seară. Aveam o pasiune nebună pentru focuri, era singura noastră jucărie după lăsarea intuneicului. Aruncam porumbii in jar si spuneam minciuni cu fantome si strigoi, nu de alta, dar să dormim mai bine noaptea și să facem mai interesant drumul fiecăruia prin beznă, către casă.

Ii lăsam cotorul mai lung să il putem apuca fără să ne ardem și il perpeleam pe jarul subțire. Când era aproape să se innegrească, il scoteam și il luam la palme să se scuture de cenușă. Il plimbam dintr-o mână in alta să se răcească și il rodeam pe indelete, până nu mai rămânea urmă de boabă. Nu de alta, dar știam că la ora aia găsim lacătul pe bucătariile de vară de acasă... Să nu intre pisicile sau hoții de butelii.

E vreama perfectă pentru un porum copt, acum cănd s-a mai uscat și nu mai e de lapte. Ideal e să-l coaceți in jar, cum am făcut eu in week-end, iese mult mai bun ca pe grătar. Găsiți in piață, dacă n-aveți in grădină sau n-aveți de unde fura. Are alt gust când e de furat... Merge cu sare și unt, dacă nu sunteți pe fugă, haiducește, cum eram noi pe gârlă.

De azi vă punem la dispoziţie un numar de telefon pentru livrări. Comanda minimă este de două produse food, oriunde in Buftea si localitatile invecinate.

TEL    031  822  26  28

Tot la acest număr puteti suna şi comanda, pentru a pregăti produsele inainte să veniţi să le ridicaţi.

Dupa cum spuneam cand am inceput, vom folosi numai sosuri facute de noi... maioneza, sos de rosii dulce si picant, sos de usturoi si sos de susan.

Din poza lipseste sosul de susan pe care nu-l facem chiar in fiecare zi, pentru ca e foarte pretentios, iar oamenii sunt destul de reticenti in privinta lui. Singurul motiv este ca nu au auzit de asa ceva, si nu multi sunt dispusi sa incerce chestii noi. Incercati-l totusi, da un gust deosebit cărnii de pui.

Sosurile noastre sunt 100% naturale si facute "in casa".

Oricum pastele se gatesc destul de repede, dar daca n-ai timp si chef sa mai dai foc la bucatarie pe canicula asta, poti simplifica procesul de gatit paste.

Uite o gateală simplă, eu am aruncant un pic de sos de susan ce mai rămăsese prin frigider, dar nu e neaparat nevoie.  Merge fară sos. Am fiert niste paste tricolore, dar sunt bune orice fel, scurte, si separat, niste mazare dulce, congelata. Cu sare, evident. Mazarea isi pierde foarte repede gustul dupa ce este culeasa, dar daca este congelata imediat, e foarte ok. Ramane dulce. Recomand mazărea congelată, nu pe cea la conservă.

Nu pare o idee grozavă alăturarea pastelor cu mazăre, am fost nesigur, dar a iesit chiar nesperat de bine. Le-am combinat după fierbere si am adăugat și feliuțe de muschiuleț afumat, de la măcelărie, nu mezel, și cașcaval afumat, dar merge orice tip de brânză bună sau mozzarela. Mai subțire cu sarea, că nu e buna vara...

Am finalizat cu ce nu trebuie să lipsească niciodată de pe paste... parmezan ras și busuioc proaspăt, din balconul meu, desigur. Pentru poză, am alăturat puiul de leandru al Marianei, ca să completez tabloul mediteranean.

E o găteală pe fugă, de 15-20 de minute, potrivită pe căldura asta și intregită de un șpriț de vară. Un risling italian (nu se putea altfel) de Recaș.

Limonada este obtinuta din zeama unei lamai mari, apa minerala sau apa plata, zahar sau miere. Este servita in pahar mare transpoarent de 400ml, cu capac si pai si optional, menta proaspătă.